Scrisoare deschisă a copiilor pentru autorităţi: „Generaţia pandemiei a încetat să mai viseze. Cum vom putea recupera tot ce am pierdut?”
Scrisoarea este bazată pe mărturii colectate de la sute de
copii din mediul rural, elevi din clasele I-XII care trăiesc în unele dintre
cele mai izolate și sărace localități. Copiii transmit astfel mărturii directe
privind efectul restricțiilor și al școlii online asupra sănătății lor mentale.
Majoritatea acuză un nivel crescut de stres psihologic, în alte cazuri se poate
vorbi de sentimente de înstrăinare, însingurare, neputință și descurajare, de
deprimare și de pierderea interesului pentru școală sau chiar pentru viață.
Izolarea la domiciliu a adus cu sine tensiuni în
familie. Mărturiile copiilor vorbesc despre sentimentul de a te simți „ca o
pasăre în colivie” și de lipsa comunicării dintre membrii familiei, care i-a
înstrăinat pe unii de ceilalți.
Scrisoarea copiilor poate fi citită mai jos.
"Către cei în care ne punem toate speranțele...
În atenţia:
Ministrului Educaţiei şi Cercetării, Sorin CÎMPEANU
Minstrului Muncii şi Protecţiei Sociale, Raluca TURCAN
Preşedintele ANDPDCA, Florica CHERECHEŞ
Noi, cei
ce vă scriem această scrisoare, suntem copii.
Pentru mulți, luna iunie înseamnă doar Luna Copilului.
Pentru noi însă, această lună are o semnificație aparte. Pe 1 iunie s-au
împlinit 445 de zile de pandemie. Au trecut 445 de zile de când viața noastră,
a copiilor din mediul rural, s-a schimbat aproape cu totul. Am văzut și noi ce
s-a întâmplat în lumea adulților: am văzut familii care și-au pierdut bunicii
și familii suferind pentru că părinții și-au pierdut locul de muncă; am văzut
străzi pustii, firme și magazine închise, școli goale.
Dar și pentru noi a fost greu. Imaginea unor elevi care se
bucură de trecerea școlii în sistem online pentru că așa pot să absenteze este
doar un mit. Majoritatea dintre noi au pierdut, de fapt, niște luni din viață
și, mai important, de școală. Trecerea peste noapte în format online ne-a găsit
nepregătiți, iar lipsa accesului la internet, a echipamentelor necesare și a
cunoștințelor tehnice au avut un impact semnificativ.
Această scrisoare conține mărturiile noastre, ale copiilor
din generația pandemiei. Iar generaţia pandemiei pare că a încetat să mai
viseze.
Pentru mulți dintre noi a fost practic imposibil să
participăm la orele online: „Nu aveam conexiune la internet și nici calculator.
Atât eu, colegii mei, chiar și doamna, am avut probleme cu internetul și
dispozitivele, așa că mi-a fost greu să înțeleg anumite lucruri.” (Giulia,
clasa a II-a) Cum rămâne, așadar, cu dreptul la educație, garantat prin
Constituție?
Pe lângă tot acest proces obositor, cu lecții ținute online,
teme și corecturi schimbate pe email sau chiar pe WhatsApp, profesorii ne
transmiteau aceeași presiune pe care o resimțeau ei înșiși. Această presiune a
luat adesea forma unui volum imens de teme: „Eram mai solicitați acasă decât la
școală.” (Gabriela, clasa a VIII-a).
În ciuda dificultăților – „legătura se deconecta, platforma
nu mergea, se actualiza...” (Ilinca, clasa a IV-a) –, lecțiile s-au ținut, dar
ca la televizor: „Doamna ne explica mereu, ne arăta filmulețe și scria pe tabla
Zoom cum trebuie să scriem corect literele și cum se leagă între ele
cuvintele.” (Elena, clasa a II-a)
Pandemia a lăsat urme și asupra sănătății mintale a copiilor.
Cel mai grav au fost afectate relațiile cu familia și prietenii.
„S-au adunat foarte multe frustrări. Ultimul an a fost
precum o piatră imensă aruncată în cineva. Școala online a reprezentat un zid
ce a separat o parte dintre copii de dreptul la educație. În ultimul an, foarte
mulți elevi pe care îi cunosc au încetat să mai viseze și să mai spere la
succes deoarece se simt deprimați și descurajați de cei din jur.” (Alexandra,
clasa a XII-a)
Absența participării fizice la ore a făcut situația și mai
dificilă: „Am pierdut emoțiile și momentele frumoase ale serbărilor școlare.”
(Andrei, clasa a V-a)
Pierderile de învățare ar putea fi permanente: "În format
digital este foarte dificil să înveți. S-au făcut foarte puține ca noi să
recuperăm ce am pierdut, lucru oricum imposibil de realizat în întregime.”
(Florina, clasa a XII-a)
Statul acasă a adus cu sine tensiuni în familie de pe urma
cărora noi am fost cei mai afectați. Până și cei mai energici copii s-au
transformat în introvertiți. Mulți s-au refugiat în camera lor cu telefonul,
rămas singurul lor prieten.
„M-am simțit ca o pasăre în colivie.” (Florina, clasa a
XII-a)
„Am înțeles că mai importantă decât orice este sănătatea,
astfel că am stat mai departe de bunicii mei, pentru a-i proteja.” (Bogdan,
clasa a V-a)
„Majoritatea copiilor nu știu să își spună părerea, pentru
că nu le-au dat voie cei din jur. În unele familii copiii nu sunt sprijiniți
sau măcar ascultați de părinți.” (Gabriela, clasa VIII-a)
Pentru a putea recupera o parte din ce am pierdut, avem trei
solicitări importante:
1. Protejarea
copiilor, prin creşterea numărului de psihologi şi consilieri în şcoli şi
constituirea unor comisii anti-bullying la nivelul fiecărei şcoli, formate din
psihologi, consilieri, profesori, părinţi şi elevi.
2. Garantarea
accesului la educaţie. Vrem ca şcolile să rămâne deschisă şi să recuperăm o
parte din materia pierdută, prin organizarea de şcoli de vară şi ore dedicate
de educaţie remedială, personalizate în funcţie de nevoile fiecăruia dintre
noi. Chiar dacă avem şcolile deschise, nu uitaţi de digitalizare! Avem nevoie
de educaţie digitală pentru viitorul nostru.
3. Participarea
copiilor la luarea deciziilor care îi privesc. Vrem ca părerea noastră să
influenţeze decziile luate de autorităţile locale, judeţeane şi naţionale.
Astfel, solicităm înfiinţarea de structuri consultative ale copiilor chiar de
la nivel local.
Dacă în anii de dinainte am fi cerut cadouri, tot ce ne
dorim anul acesta este respectarea drepturilor noastre.
Iar noi promitem să fim mai responsabili, să respectăm regulile și să ne vaccinăm, pentru a fi în siguranţă la şcoală. Fiindcă nouă chiar ne pasă.
Copiii din mediul rural, prin Consiliul Consultativ al Copiilor al World Vision România"
Scrisorile scrise de mână de copiii din World Vision România pot fi citite aici: https://worldvision.ro/wp-content/uploads/2021/06/Scrisorile-copiilor-din-mediul-rural-4.pdf
Comentarii
Trimiteți un comentariu